Am plecat din Bucuresti ,doua cupluri satule pana la refuz de valea Prahovei,in jurul pranzului, pentru a ajunge(oarecum intamplator) spre seara in minunata Bucovina.Desi nu aveam planificata cazarea , acesta fiind un obicei consacrat noua ;sa consideram un detaliu nesemnificativ locul unde ne vom asterne trupul in adancul noptii.Apropiindu-ne de obcini am considerat ca aerul rece,curat si tare de afara ne indreptateste sa alegem o locatie pe masura zonei.Ajunsi in Gura Humorului am hotarat fara prea multa verva ca in alte cazuri sa ne lasam purtati de peisajul seducator pana intr-acolo unde va voi.Ajunsi intr-un sens giratoriu am virat la dreapta pe o strada ce parea a fi pierduta in timp ,cu case impunatoare cu etaj si statura tipice Bucovinei,dar cu puternice influente habsburgice.Dupa cateva minute pe acest drum plin de farmec ajungem in Manastirea Humorului,evidetiind casele din ce in ce mai frumoase si minunatele pensiuni ce ne fac cu ochiul.Ne oprim in centrul localitatii,unde zabovim un sfert de ceas admirand manastirea ctitorita de Petru Rares.Trecuse bine de ora 10 seara iar frigul si oboseala incep sa isi spuna cuvantul,situatie in care cazarea la una din pensiunile din zona pare a fi solutia cea mai corecta.Mai inaintam putin si alegem Pensiunea Cristiana ,atrasi de fumul ce iesea pe horn, aidoma Titanicului pornind peste mari.Semn ca avem caldura.Ne intampina o gazda foarte ospitaliera si placuta(doamna Cristiana).Ospitalitatea locala spunem noi.E frig, aerul curat si ceva extrem de linistitor in atmosfera, indefinibil.Intram.E cald...penisunea e mare, foarte mare.O impresie foarte placuta ne curpinde,estompandu-ne oboseala . Un hol foarte larg ne intampina,dupa care urcam la etaj, pe niste scari de lemn lucrate intr-un mod deosebit.Mult bun gust.Camera este superba,foarte spatioasa, cu un pat extrem de incapator.Minunat.Conditiile sunt peste toate asteptarile, mai ales ca la pretul de 60 ron pe noapte ne asteptam la cu totul altceva.Intre 3 si patru stele garantat, tinand conta ca baile sunt moderne, totul lucind de curatenie, intr-un cadru spatios.Concluzionam incet ca conditiile acestea in alte zone ar fi avut cel putin un pret dublu. Ne asezam in salon pentru a servi din bunataturile bucovinei,bagand de seama ca nu suntem singuri in pensiune.Din cele 7 camere doua erau ocupate de niste placuti olandezi,iar doua de noi.Dupa un drum istovitor , tochitura moldoveneasca, preparata cu bucate de casa, ne pare un dar divin.Asha ceva nu mai exista nicaieri, cel putin nici unul din noi nu a mai mancat atat de bine,marturie putand sta smantana groasa ca untul, care s-a evaporat in cateva secunde.delicios...
A doua zi dimineata frumusetea se amplifica, este toatala.din camera padurea din fata mea pare a fi eterna.Cuvintele nu pot reda in vreun fel aceste splendori de nebanuit.Pensiunea este in plina natura fiind inconjurata de multa verdeata, zarind si un foisor cu gratar,dupa care se poate observa gospodaria propriu zisa a familiei.am impresia ca as fi intr-un bsam.Ne felicitam pentru alegerea facuta,servind iarasi din bucatele casei.Mancare proaspata si extrem de gustoasa.Atat de natural, ceea ce lipseste cu atata desavarsire vietii noastre urbane.Desi aveam in plan sa plecam mai departe ospitalitatea si caldura nemaiintalnita a gazdelor ne tin ca un magnet pe loc. O scurta plimbare pe munte se transforma intr-o drumetie de 4 ore,cu multe peripetii.Intre timp apar noi turisti in pensiune,ce la fel ca si noi se simt ca intr-un taram magic.
Mancarea ne este facuta si servita de o doamna in jur a 60 de ani,robusta si plina de umor.Doamna irina, cu zambetul pe buze mereu.A va povesti despre ea, e ca si cum as incerca sa va povestesc despre tainele Bucovinei.Exact cum acest taram isi revasrsa farmecul si misterul in sufeletele celor ce il locuiesc, asha este Irina, ea intruchipand o bucata din bucovina.Ne-a captivat cu energia si farmecul sau.Un fel extrem de natural de a fi,ceva greu de reprodus, un lucru pierdut in lumea noastra.In zilele ce au urmat am vizitat manastirile, de la Voronet pana la Putna.Nici nu am bagat de seama cand au trecut cele sapte zile la pensiune.Inainte de a ajunge pe aceste mealaguri ,spuneam ca totul pare a fi un vis, pare a fi etern.Ma amageam.De fapt totul a fost un vis, si chiar era etern in acele clipe.Astazi scriu aceste randuri cu multa nostalgie si cu convingerea ca ne vom vedea cat de curand in acesta iarna Cristiana si Irina.Ne-am simtit minunat la voi.Cei ce vor ajunge in acest loc vor intelege exact ceea ce am vrut sa spun, si mai ales vor simti de ce visele sunt adesea singurele realitati veritabile.Ce-i drept urmatorul vis va trebui sa dureze mai mult de 7 zile.
Cu multa caldura si respect familia parvulescu ucuresti .va transmitem gandurile cele mai bune